Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului este situata la intrarea in Campulung Muscel, dinspre Pitesti, pe Strada Negru Voda, nr. 64, Campulung Muscel, judetul Arges.
Actuala Biserica a Manastirii Negru Voda din Campulung este a treia constructie pe acelasi loc. Prima biserica a fost ridicata de catre Nicolae Alexandru Basarab (1351/52-1364), fiul si coregentul lui Basarab I, ca biserica a curtii domnesti, dar cu incinta proprie. Biserica a rezistat pana in 1628 cand s-a prabusit din cauza unui cutremur si a vechimii, fara sa se pastreze urme vizibile care sa ne dea date suplimentare despre aceasta prima biserica.
A doua biserica a fost zidita de Matei Basarab (1632-1654) intre 1633-1635, transformand-o din biserica de mir in manastire. A treia perioada de constructie si restaurare este din timpul staretiei egumenului Mihail (1712-1714). intre 1819 si 1827 biserica a fost inchisa. A patra rezidire a bisericii s-a facut in timpul staretiei lui Filaret Beldiman, mitropolit titular de Apameea, intre 1827-1832. Reparatii s-au facut si in 1935 intrucat biserica a fost afectata de puternicul incendiu din 8 mai 1934.
Hrisovul din 13 noiembrie 1618 al voievodului Gavril Movila privind procesul bisericii domnesti din Campulung cu familia boierilor Badesti contine stiri despre prima biserica, ctitoria celui de-al doilea Basarab. Actul in sine trebuie insa analizat din perspectiva intregului proces al satului Badesti, fiind o veriga intr-o inlantuire de judecati si evenimente care s-au desfasurat din a doua jumatate a secolului al XV-lea, pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea.
Preotii Bisericii Domnesti din Campulung sustin ca Badestii se aflau in stapanirea bisericii Domnesti inca de la intemeierea ei de catre voievodul Nicolae Alexandru, in 1351/1352 si ca acesta o stapanise "timp de 180 de ani”, cand fusese "impresurata” de stolnicul Badea Bolosin si aduc dovada existenta mormantului lui Nicolae Alexandru Basarab in biserica, o carte batrana din 6850 (1351/52) "a raposatului Nicolae Alexandru” si o icoana a Maicii Domnului "unde erau toate milele sfintei biserici scrise de raposatul Nicolae Alexandru Vv; si intru acea icoana era si satul Badesti, cu toate hotarele lui, ca sa fie sfintei biserici Domnesti. Icoana era transcriptia pentru proscomidie a hrisovului de danie, un pomelnic care amintea preotilor obligatia fata de ctitorul si binefacatorul bisericii. Hrisovul lui Gavril Movila din 1618, tinand cont de toate acestea, da castig de cauza preotilor bisericii campulungene.
Hrisovul din 1618 mentioneaza: "Pentru ca acest sat Badesti au fost batrana si dreapta mosie … sfintei biserici a Domniei mele, data si miluita de raposatul Io Nicolae Alexandru Voievod, feciorul batranului raposatului Io Basarab Voievod, nepotul raposatului Negru Radul Voievod, carele este pristavit si ingropat trupul lui intru aceasta sfanta biserica … ca sa fie sfintei biserici spre intarire … iar domnii sale si parintilor domnii sale vecinica pomenire.”
"Cronologia tabelara” pomeneste documentul din 1618 de doua ori. Prima data la anul 6800 (1291/92) cand aseaza domnia tatalui lui "Mircea Voda … sin Radul Vv. Radul Vv. Negru au fost Basarab: dintru care l-am adevarat, dintr-un hrisov al manastirii Campulungului, de mosia Badesti.” A doua oara este mentionat hrisovul in dreptul datei de 6860 (1351/52): "6860 Nicolae Voievod Basarab cel dintai sin Alexandru Vv. Basarab, feciorul Negrului Vv. Basarab, carele adevereaza hrisovul lui Nicolae Vv. Ca sa fie sfintei manastiri Campulungului, mosia Badesti si mai adevereaza si pisania de la piatra mormantului Marii Sale.”
Biserica Negru Voda din Campulung poseda, de la intemeiere, pe langa mosia Badesti si mosiile "Grosanii, Bogatestii, cu rumani si tigani” si probabil si muntii Preotesele, Pietrele Albe si jumatate din muntii Leaota, precum si salase de tigani.
Cu ocazia sapaturilor arheologice facute intre 27 august - 7 octombrie 1924, de catre Virgil Draghiceanu, s-a facut un releveu publicat de N. Ghica-Budesti in anul 1927. Ulterior a fost intregit de Jurnalul sapaturilor arheologice din 1924, publicat de catre autor, mult mai tarziu, in 1964 si insotit de cateva fotografii.
Jurnalul sapaturilor din 1924 adevereste ca nu a existat, pe acelasi loc, o alta biserica mai veche decat cea ctitorita de Nicolae Alexandru Basarab si demolata in 1633 de Matei Basarab care a zidit din nou alta.
Ctitoria lui Nicolae Alexandru Basarab, potrivit releveul publicat in 1927, avea dimensiuni mijlocii, de aproximativ 20,5 X 12,0 m. si a fost destinata ab initio savarsirii cultului ortodox. S-au putut identifica pronaos, naos cu trei nave longitudinale si Sfantul Altar incadrat de doua pastoforii (proscomidiar si diaconicon).
Forma pentagonala la interior si exterior a partii rasaritene care a dat un aspect special si celor doua pastoforii, precum si caja scarii, plasata la coltul de nord-vest al pronaosului, care ducea intr-un cafas sau balcon destinat probabil familiei domnesti, construita o data cu biserica, au determinat pe unii cercetatori sa considere ca planul bisericii este "romanico-gotic” si sa considere ca aceasta este cea mai veche biserica din Muntenia ctitorita in mijlocul secolului al XIV-lea de Nicolae Alexandru Basarab.
Virgil Draghiceanu, in urma sapaturilor arheologice din 1924, descopera cel mai vechi nivel de calcare la 2,0 m. adancime fata de nivelul actual, avand caramizi pavimentare, "asezate oblic fata de axul bisericii, inclinate spre stanga in jumatatea de nord a bisericii si spre dreapta in jumatatea de sud”.
Statutul initial al bisericii din Campulung Muscel
Prima biserica si curtea domneasca au fost zidite in jurul anului 1345. Biserica din secolul al XIV-lea a durat pana in 1628 cand s-a daramat. Din pacate nu s-au pastrat urme vizibile din fostul ansamblu domnesc din secolul al XIV-lea care sa ateste clar ca a fost biserica domneasca in cadrul curtii domnesti sau a fost manastire.
Statutul bisericii este esential pentru ca numai daca aici ar fi fost o manastire ar fi existat posibilitatea ca sediul mitropolitan sa fie la Campulung. Altfel, nu se poate concepe ca un mitropolit grec, recunoscut de Patriarhia de Constantinopol, sa nu aiba o manastire si personal monahal in preajma resedintei sale mitropolitane.
Pentru statutul primordial de manastire a bisericii din Campulung avem consemnarea lui Paul de Alep, din anul 1658, ca "Negru Voda construi manastirea care pana in timpul lui Matei (Basarab) cazuse in risipire si acesta o innoi, asa cum este acum: noua si frumoasa”. Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie III Zaim, mentiona ca in aceasta manastire au locuit din cele mai vechi timpuri calugari cenobiti. Potrivit acestei insemnari, Matei Basarab, cel care a organizat manastirea ca "adevarata obstejitie”, i-a redat doar statutul initial.
Consemnarea lui Paul de Alep este infirmata insa chiar de Matei Basarab. Voievodul, in hrisovul dat manastirii, la 10 aprilie 1647, mentioneaza: "nu am lasat pre tocmeala ce au fost intaiu, adica sa fie o biserica de mir, ce o am facut locuinta calugareasca”. Documentul lui Matei Basarab, dat la 25 ani dupa intemeierea manastirii si cu 10 ani inainte de venirea la Campulung a lui Paul de Alep, este cu siguranta in conformitate cu realitatea istorica pe care el insusi a infaptuit-o.
Scrisoarea "circulara” din 7 aprilie 1630, adresata "catre toti cei ce vor fi stapanitorii tarii si manastirilor, iar mai ales capeteniilor sfintei manastiri Campulungul…”, in care este amintit numele patriarhului ecumenic Ieremia II (1587-1595) si al voievodului Mihai Viteazul (1595-1601), facea referire la un sinod muntean convocat la Targoviste in 13 aprilie 1596, de catre mitropolitul Eftimie II (1594-iulie 1602), din care faceau parte si sufraganii sai: Teofil de Ramnic si Luca de Buzau. Sinodul a intocmit un "asezamant” referitor la modul de conducere al manastirilor tarii in care s-au reafirmat vechile principii ale samovlastiei: "…nimeni din boieri sau vladica, sau episcop sau fiestecine din dregatori, sa n-aiba voie a lua au bani, … din manastire, nici a pune egumeni, nici a scoate.” Scrisoarea sustine ideea existentei aici a unei manastiri inainte de Matei Basarab. Documentul mentionat este o scrisoare pastrata insa intr-o traducere al carei autor a introdus un destinatar imaginar. Destinatarul, "capeteniilor sfintei manastiri Campulungul”, nu putea exista pentru ca in anul 1630 biserica era daramata de aproape doi ani.
Alt argument pentru inceputurile vietii monahale dupa rectitorirea facuta de Matei Basarab este Cronica despre Radu de la Afumati, redactata in jurul anului 1525. Biserica de la Campulung este infatisata ca ctitorie voievodala, a "descalecatorului” Negru Voda, care a ridicat aici o biserica "mare, frumoasa si inalta”, nicidecum o manastire ca in cazul Manastirilor Cozia sau Dealu.
Inca o dovada despre existenta unei biserici de mir, pana in 1633, o furnizeaza textul pastrat in copie al procesului pentru mosia Badesti, de pe raul Doamnei, din 13 noiembrie 1618. Documentul mentioneaza ca acea mosie a fost stapanita de biserica timp de 180 ani, de la dania lui Nicolae Alexandru, din 1351-1352, iar in anul 1531-1532 ea a fost rapita "din mainile preotilor”. Asadar este clar precizat statutul unei biserici de mir la Campulung Muscel in care slujeau preoti. in acea perioada nu se faceau confuzii in actele oficiale intre biserica si manastire, preoti si calugari.
Statutul de biserica domneasca de mir si nu de manastire reiese si din faptul ca preotii care slujeau in acest sfant locas erau de la inceputul secolului al XVI-lea in "clirosul domnesc”, deci faceau parte din clerul slujitor in biserici de curte. Documente din secolele al XVI-lea si al XVII-lea ne arata ca sunt "biserici de cliros” cu "preoti de cliros”, doar cele aflate pe langa curtile voievodale. Astfel, Sfantul Neagoe Basarab, intr-o scrisoare adresata judetului si celor 12 pargari brasoveni, ii anunta ca va veni la ei "popa Petru din Campulung, pentru treburile sale.” Asadar voievodul mijlocea pentru acest preot. Pe acelasi preot, Vlad inecatul (1530-1532) il recomanda brasovenilor, afirmand ca facea parte din "clirosul domniei mele.”
Hrisovul din 13 noiembrie 1618, prin care Gavril Movila da castig de cauza bisericii din Campulung si preotilor din cliros pentru stapanirea mosiei Badesti "ca sa fie sfintei biserici a domniei mele spre intarire”, iara preotilor si "parintilor din cliros spre hrana” este alta dovada a statutului pe care il avea aceasta biserica.
Faptul ca primul dintre preoti era si ecleziarh, dupa cum consemneaza hrisoavele bisericii intre anii 1618-1635, este alt indiciu ca aici era biserica domneasca de mir sau paraclis al curtii domnesti. Preotii ecleziarhi cunoscuti sunt:
"Popa Dumitru, popa Radu, popa Badea, popa Micud”, mentionati la 6 septembrie 1618.
"Popa Dumitru ecleziarhul si Badea diaconul”, atestati la 13 noiembrie 1618.
"Popa Iane clisiar si popa Iane” - 13 februarie 1621.
"Ioan preot clisiarh din Campulung” - 1 septembrie 1621-31 august 1622.
"Popa Iane ot Dolgopolis” - 16 martie 1626.
"Popa Iane clisiarhul” - 29 august 1627.
"Popa Ianiu, clisiarh de la biserica domneasca” - 21 octombrie 1628.
"Popa Iane den Campulung” - 27 martie 1630.
"Popa Micud clisiar” - 18 septembrie 1635.
Asadar trei preoti mentionati in aceasta perioada aveau mentionat titlul de ecleziarh: popa Dumitru, popa Iane si popa Micud. Numele lor sunt nume de preoti de mir, nicidecum nume de calugarie. in soborul bisericilor de curte, ecleziarhul ocupa primul loc, dupa cum atesta actele timpului. in documentul din 19 mai 1614 figureaza ca martori din Targoviste, "oameni buni, preoti anume: popa Goicea ecleziarh domnesc si popa Tanase din clirosul domnesc si diaconul Iane si Necula diacon”. in aceeasi ordine sunt enumerati, in perioada 17 septembrie 1626 – 11 decembrie 1632, si slujitorii bisericii domnesti de la Bucuresti. in fruntea lor apare tot preotul ecleziarh.
Ecleziarhul monahal, in soborul manastirii, nu ocupa primul loc ci este unul dintre vietuitorii de incredere ai egumenului si are rolul de a fi "pastratorul arhivelor manastiresti”. in cazul Mitropoliei, in ordinea demnitatilor ecleziastice, ecleziarhul este dupa duhovnic, dupa cum reiese dintr-un document din 10 mai 1537, dat de Mitropolitul Varlaam Manastirii Nucet, in care sunt enumerati ca "frati vladicesti …duhovnicul Ioanichie, ecleziarhul Gavril, iconomul Iosif …”
Aceste distinctii clare intre ecleziarhul domnesc si ecleziarhul monahal dovedesc ca personalul clerical al bisericii din incinta actualei Manastiri Negru Voda din Campulung a apartinut curtii domnesti, asadar erau preoti de mir, primul dintre ei purtand titlul de ecleziarh.
La 29 august 1619 sunt amintiti "popii domnesti de la Campulung”, iar la 3 iulie 1622 este consemnat ca aceasta biserica este domneasca. La 21 octombrie 1628 este amintit "popa Ianiu de la biserica domneasca.”
Marturia lui Matei Basarab din 10 aprilie 1647 "nu am lasat pre tocmeala ce au fost intaiu, adica sa fie biserica de mir, ce o am facut lacuinta calugareasca…si…pre aceasta biserica, ce au fost mai dinainte biserica de mir, facut-o-am manastire” si toate celelalte argumente dovedesc fara echivoc ca biserica din secolul al XIV-lea, construita in Campulung de Nicolae Alexandru Basarab, avea statutul de biserica domneasca de curte sau de biserica paraclis a palatului domnesc, aici slujind preoti de mir. Cu siguranta, biserica domneasca de aici a fost vizitata de mitropolitul Iachint si de ierarhii ulteriori, pentru ca le intra in atributiuni sa verifice starea manastirilor si a bisericilor, a monahilor si a preotilor, dupa cum marturiseste actul patriarhal din mai 1359. Este posibil, ca sa se savarseasca si slujbe arhieresti insa numai ocazional, cand era aici voievodul, sau cand aveau loc hirotonii sau alte evenimente bisericesti sau misionare.
In urma unui cutremur din 1628 care a distrus-o, a fost demolata in totalitate de Matei Basarab si a fost construita cea de-a doua biserica, cu acelasi hram. Atunci domnitorul a infiintat pentru prima data aici o manastire impunatoare, fortificata, cu bogate danii si privilegii. in iulie 1737, Campulungul a fost ars si prefacut in ruina de ostile turcesti, care au dat foc si manastirii. in pomelnicul vechi al manastirii este scris: "Deci dupa prada si arderea si sfarimarea sfintei manastiri, Maria Sa Costandin Voda Mavrocordat si Sfintia sa parintele Mitropolit chir stefan, stiind pe Sfintia sa chir Nicodim arhimandrit, cum ca-i iaste metania la aceasta sfanta manastire, l-au facut igumen acestii sfinte manastiri, intr’aceia vreme. si tot intr’aceea vreme leat 7245 (1737) Oct. 20 si prin nevointa si sarguinta sfintii sale, iarasi s’au facut manastirea, dupa cum sa vede, atat sfanta biserica pe dinnauntru impodobita cu tampla, cu sfintele icoane si cu arginturi si policandru, cat si pe din afara, cu chiliile si cu zidurile si cu altele care se vad facute de sfintia sa si toate clopotele”
In urma unui alt cutremur, ctitoria lui Matei Basarab a fost daramata, construindu-se actuala biserica intre 1827-1832 in timpul egumenului Filaret Beldiman, mitropolit titular de Apameea, dupa planurile arhitectului austriac Johann Freywald.
In 1959 manastirea a fost desfiintata de regimul comunist, devenind biserica de mir. A fost reinfiintata prin grija preasfintitului episcop Calinic in primavara anului 1989.
Din 1635, Matei Basarab a infiintat aici o tiparnita domneasca. Cele necesare au fost aduse de la Kiev, cu ajutorul mitropolitului Petru Movila. S-au imprimat 3 carti slave (Molitvelnic in 1635, Antologhion in 1643 si Psaltire in 1650) si una in limba romana, invataturi preste toate zilele… in 1642. Cartile au circulat in tot cuprinsul pamantului romanesc unele dintre ele ajungand chiar in Peninsula Balcanica.
La Manastirea Negru Voda a existat si o scoala de copisti si dieci cu puternice traditii, manuscrisele remarcandu-se printr-o scriere caligrafica, fiind impodobite cu frontispicii si miniaturi colorate. Dintre copisti amintim pe Vasile Gramaticul, Nicola Logofatul, Panu Gramaticul etc.
In 1920 a inceput aici cladirea Orfelinatului, pe vechile ruine ale chiliilor, iar la 1 septembrie 1922 s-a inaugurat Seminarul Orfanilor de Razboi "Patriarhul Miron”. Elevii au fost, la inceput numai orfani de razboi din toata tara, mai tarziu s-au admis si fii de invalizi si de preoti. Prima serie de absolventi a dat-o in 1930, numarul orfanilor imputinandu-se, pe masura ce treceau anii; seminarul s-a desfiintat in 1934. Printre absolventii de marca ai acestei scoli s-a numarat patriarhul Iustin Moisescu, originar din Candesti - Muscel.
Preot Daniel Gligore